Anul teatral s-a incheiat cu o veste neasteptata, buna pentru multi, ceva mai trista pentru altii: demisia directorului TNB, Dinu Sararu. Un gest de recunoastere (inca unul!) a faptului ca in spatele Anul teatral s-a incheiat cu o veste neasteptata, buna pentru multi, ceva mai trista pentru altii: demisia directorului TNB, Dinu Sararu. Un gest de recunoastere (inca unul!) a faptului ca in spatele acestui directorat s-a aflat tot timpul o prea stransa colaborare cu ministrul Culturii, Razvan Theodorescu. Fiindca atat unul, cat si celalalt au trait prea mult si prea bine intr-o anume epoca, pentru a mai putea invata acum ca, in lumea de azi, proiectele teatrale nu se construiesc - cu tot cu aprobare de buget - in gradina casei de la tara, dupa o masa imbelsugata, pe principiul "o mana spala pe alta". Dar nu despre cele doua personaje merita scris acum: am facut-o pana mi s-a urat timp de patru ani, fara sa-i misc nici cu un centimetru. Nimic nu i-ar fi putut misca in afara de aceasta schimbare de regim, care a pus capat, de data asta definitiv (macar pentru ca varsta nu le mai permite resurectii miraculoase) carierismului unor asemenea personaje, care ies acum din peisajul culturii romane cu arme si bagaje. Altfel spus, cu aceasta superioritate vulgara fata de tot ce misca, data de putere, aceasta privire de sus a vatafului cand are - fie si pentru scurta vreme - biciul in mana. Problema, din acest moment, nu mai sunt cei doi, ci toti cei care, aflati in jurul lor, au facut posibila revenirea lor impotriva firii. Toti functionarii, mai mici si mai mari, din MCC, care au suportat sa fie ingenuncheati de incompetenti si mediocri, plasati acolo de un iresponsabil, pe criterii de gasca, fara sa atraga atentia in mod public asupra abuzului. Toti acei actori - din nou, mai mici sau mai mari -, care au inghitit atata timp ifosele unuia care traia din amintiri, fara nici o ad