Am ajuns la Periprava in plin sezon de stiuca. Si taman in ziua Sfantului Ion pe rit vechi. FOTOREPORTAJ
Am ajuns la Periprava in plin sezon de stiuca. Si taman in ziua Sfantului Ion pe rit vechi.
Doi politisti de frontiera ne cer actele de identitate si incearca sa lege o conversatie. Ii intereseaza de unde venim si unde vrem sa ajungem, iar Cristi e suficient de explicit, ba chiar le ofera si niste detalii despre scurta noastra escapada in Periprava. Trecuti cu bine de "examenul" de la frontiera, ajungem in sat in doua minute. Un caine maruntel, de culoarea caramizii arse, ne ureaza bun-venit in stilu-i caracteristic. Facem cateva glume pe seama prichindelului patruped si aproape ca nu-l observam pe mos Ion, despre care Jurnalul National a mai scris in urma cu ceva vreme.
TREI BUGETARI. Mos Ion sau Ivan - cum ii spun vecinii sai lipoveni - ne face o scurta introducere in atmosfera linistita a Peripravei. Ne spune ca dintre cei 260 de locuitori care au mai ramas aici, trei sunt salariati la stat - postasul, invatatorul si educatoarea - si doar 12 oameni au autorizatie de pescuit. Si asta pentru ca au avut suficienti bani sa-si cumpere sculele necesare. Este suparat foc pe primarul din comuna Roseti - de care apartine administrativ si Periprava - si isi varsa oful pe noi. Mos Ion nu este singurul care se plange ca primarul promite verzi si uscate ca sa castige voturi si apoi, patru ani de zile, nu mai da nici un semn de viata. Este deja la al patrulea mandat si nimic bun nu se vede in sat.
Maine-poimaine intram in Uniunea Europeana, iar amaratii din Periprava sunt tot mai dati uitarii. Au primit niste permise familiare de pescuit, dar nu au voie sa-si faca meseria invatata din tata-n fiu pana nu termina niste cursuri de legislatie, tinute cu "cineva de la minister de la Bucuresti". Iar pentru cursurile astea, trebuie sa scoata din buzuna
