Comisie Europeană, stimate domnule preşedinte Traian Băsescu, stimaţi concetăţeni, dragă Românie, Subsemnatul, deocamdată exclusiv cetăţean român, dar îmbătat binişor cu speranţa viitoarei cetăţenii europene, am păţit un incident banal în Capitala noastră, fostă Mic Paris: mi-am găsit, într-o bună dimineaţă, un geam spart la maşina parcată în spatele blocului. Să fi fost un hoţ (deh...), să fi fost un aurolac (ştii dumneata, stimată Comisie Europeană, "copiii străzii", i-ai văzut pe Euronews), să fi fost vreun puşti care exersa aruncatul cu piatra ori vreun concetăţean mare consumator de bere care s-a supărat subit pe viaţă taman în dreptul maşinii mele - nu ştiu. Cert este că acest incident m-a transformat brusc în cetăţean nevoit să bată la uşa şi ghişeul unei autorităţi a statului - în speţă, biroul de "accidente uşoare" al Poliţiei rutiere. Mergînd eu spre Poliţie cu geamul spart (id est cu un curent răcoritor de toamnă pe lobul temporal stîng), mi-am amintit că acum zece ani, la Roma fiind (ştiţi dumneavoastră, oraşul acela în care s-au semnat Tratatele constitutive ale Europei în 1957), am găsit, tot într-o bună dimineaţă (ah, dimineţile mediteraneene...), un far spart la maşina pe care mi-o împrumutase prietenul meu Enrico. Intrat în pămînt de ruşine (orişicît, era maşina prietenului...) şi de teamă (să vezi acu' drăcie, tre' să merg la Poliţie, să dau declaraţii, să completez formulare...), l-am sunat pe Enrico. Iar el mi-a zis: non ti preoccupare, maşina e asigurată, mergem la atelier şi se rezolvă. Şi ne-am dus la atelier, am lăsat maşina, Salvatore (cum care Salvatore? Şeful atelierului!) a luat legătura cu asiguratorul, treaba lor ce-or fi vorbit şi ce acte şi-or fi trimis pe fax, în orice caz peste un ceas farul era schimbat. Şi l-am scos şi pe Salvatore la o cafea. Intrat în curtea Poliţiei rutiere cu aburul cafelei în centrul cerebral al memoriei şi cu