Una peste alta, 2008 a fost un an normal, care ne confirma increderea ca despre o criza a literaturii sau despre una a lecturii nu se mai poate vorbi serios la noi. Dovada ca marile edituri o duc bine chiar publicind autori romani contemporani. Comit, pentru cititorii acestei pagini, un sec si lacunar bilant al recoltei literare a anului 2008, trecind sub tacere reeditarile importante, si ele ocupind macar un raft la vedere in biblioteca mea. Mi s-a parut a fi un an mai sarac decit 2007, dar nu atit de pauper incit sa ne sperie. In ceea ce priveste proza, titlurile aparute la Polirom au dominat detasat concurenta (cum e si firesc pentru o editura care si-a impus un program literar, nu doar editorial). Amintesc: Zilele regelui, un frumos roman de epoca, semnat de Filip Florian; Locomotiva Noiman, continuarea unui mai amplu proiect al lui Nichita Danilov (care a mai bifat si o reeditare a nuvelelor mai vechi, sub titlul Mama Sonya, la Curtea Veche); romanul inspirat din viata televiziunii, Maestro, al lui Stelian Tanase, o carte care profita vizibil de pe urma tehnicilor cam fumate ale optzecismului doctrinar, dar care are puterea de a readuce in prim-plan un prozator care ramasese dator cititorilor sai; Macel in Georgia, de Dumitru Crudu, un scriitor basarabean de mare forta, care imbina perfect scenele dure cu o viziune tragi-comica asupra unei realitati foarte exigente. In fine, la editura Curtea Veche a publicat Ion Iovan un jurnal apocrif al lui Mateiu I. Caragiale. E vorba de confectionarea unor insemnari in care autorul Crailor de Curtea-Veche ar fi consemnat tot ce a considerat de cuviinta in ultimul sau an de viata, dar totul e nu numai plauzibil, ci, la o adica, chiar verificabil. Ion Iovan nu inventeaza de capul sau, nu-si tradeaza personajul, ci preia date din realitate si le aranjeaza intr-un puzzle care, daca nu arata cu precizie cum au stat lucrurile, of