„Fante este zeul meu”, declara Charles Bukowski la începutul anilor 1980. Îar Stephen Cooper într-o prefaţă la o antologie Fante: „Când a murit, în 1983, la şaptezeci şi patru de ani, Fante nu avea cum să-şi închipuie că în mai puţin de douăzeci de ani avea să fie privit drept unul dintre scriitorii de primă mărime ai literaturii secolului XX şi că va fi recunoscut internaţional pentru influenţa pe care a avut-o asupra generaţiilor mai tinere. ” Una dintre cele mai importante cărţi ale acestui scriitor a apărut în traducere la Humanitas fiction.*)

John Fante s-a născut în Colorado, în 1909, într-o familie de imigranţi italieni. A debutat cu o povestire apărută în The American Mercury, în 1932. Primul său roman, O să vină şi primăvara, Bandini face parte din tetralogia al cărei protagonist este Arturo Bandini, un alter ego al autorului. Îi vor urma, în aceeaşi saga, Întreabă praful, Vise de pe Bunker Hill şi Drumul spre Los Angeles (cronologic, acesta a fost primul scris, dar a rămas nepublicat până în 1985). În 1955 a fost diagnosticat cu diabet, boală din cauza căreia a orbit în 1978 şi, după doi ani, i-au fost amputate picioarele. A continuat să creeze dictându-i soţiei sale, Joyce. A murit în 1983.

Un scriitor cu o voce inconfundabilă, şi în acest roman autobiografic. Înarmat cu maşină de scris portabilă, Arturo Bandini are mari vise. Spirit rebel, nu va accepta nici un compromis, trecând prin experienţe care-l marchează profund, dar pe care le lasă în urmă prin umorul său salvator. Fiecare capitol conţine o poveste antologică, de la aventura cu patroana în vârstă a hotelului unde stă până la scena părăsirii Hollywoodului şi la alegerea din final: cea a sărăciei, care este de fapt scrisul. Pentru ultima oară străzile din Los Angeles au prins viaţă într-o poveste ficţionalizată a încercărilor prin care a trecut Fante până a fost recunoscut ca scri