Morala: Nu lasati pasarile calatoare sa patrunda pe usa si nici copiii sa se catere pe geam La inceput n-a fost cuvintul, ci o litera: A! Si litera A zbura ca o pasare frumos colorata peste niste ape foarte ciudate, care nu erau, de fapt, ape, ci cuvinte si ale caror valuri se ridicau pina la cer si coborau pina in adincuri. Nici valurile, nici apele nu aveau nici continut si nici forma; cum, de altfel, n-aveau continut si nici forma pamintul si cerul, ci erau doar niste cuvinte obscure, golite de orice sens. Si cum zbura pe deasupra acelor ape sau poate pe dedesubtul lor, caci atunci, ca de altfel si acum, deasupra si dedesubtul erau totuna, litera A a inceput sa oboseasca, aripile visleau din ce in ce mai obosite, si se uita litera A in dreapta si in stinga sa si nu gasea nici casa, nici copac, nici turla de biserica, nici antena de televizor, nici gard si nici macar o ramura pe care sa se aseze si sa se odihneasca. Caci atunci nu existau toate acestea care sint astazi, dragi copii, nici dreapta, nici stinga, nici sus, nici jos, ci doar aceasta micuta litera A care pribegea peste ape. Si cum zbura ea tot asa zi si noapte, s-a facut deodata foarte frig. Litera A a racit, si a racit atit de tare, incit a inceput sa tuseasca si sa stranute si a doua zi dimineata a trebuit sa mearga la medic. Si a zburat litera A la policlinica si a intrat pe fereastra in cabinetul unui doctor batrin, cu ochelari si barba alba, care fuma pipa si se uita pe geam. Se uita pe geam si se intreba oare cit sa fie ceasul, ca parca nu era nici prea tirziu, nici prea devreme, dar uite ca lui incepea sa-i fie somn si foame, si nu vine nimeni sa-l mai dezmorteasca. Si, intr-adevar, nu se vedea nimeni afara, nici inauntru, lumea nu astepta pe hol, la usa cabinetului, si asta fiindca lumea nu aparuse inca pe lume, pe lume era doar litera A, care racise usor, iar acest cabinet si chiar aceasta strad