In fiecare zi, ne batem joc de pasari, de iubire si de mare. In fiecare zi, ne batem joc de sansele ce ne sunt oferite de Uniunea Europeana, pierzând milioane de euro. In fiecare zi, ne batem joc de noi insine, crezând ca ne razboim cu adversarii politici. In fond, ne batem joc de tara asta napastuita; dar si cu consimtamântul nostru tacit, manifestat prin acceptare si prin neangajare. Dar, in fond, care este miza acestei lupte intre politicieni? Fiecare vrea sa arate ca e mai destept decât celalalt, ca este cel care stie ce trebuie facut pentru ca lucrurile sa mearga mai bine. Asta pentru ca, la eventualele alegeri, sa apara ca salvator al patriei. Trebuie sa spunem ca la acest circ politic al autoevaluarii la superlativ participa, fara exceptii, cu doza mai mica sau mai mare de abilitate, intreaga clasa politica. Fara prea mare succes insa, fiindca oamenii s-au cam lamurit ce hram poarta. Se intentioneaza legiferarea prostitutiei; poate ca astfel vom avea o reprezentare mai plastica a modului in care se desfasoara la noi activitatea politica. De fapt, se adeveresc spusele lui Eliade; in decursul istoriei, România n-a avut prea multi politicieni de valoare. Dar am avut, in schimb, noroc. S-au creat institutii al caror scop era asanarea politica si morala a societatii; s-o recunoastem deschis, eficienta lor este extrem de redusa. Cum putem argumenta bataia de joc la care suntem supusi când organismul competent declara ca Iliescu n-a facut politie politica si când se stie ca marea realizare a lui Ceausescu a fost trecerea Securitatii sub controlul partidului? Cum putem crede ca s-a realizat o asanare a societatii când, dupa spusele lui Cornel Burtica, mai mult de jumatate din oamenii de afaceri provin din fosta Securitate? Cum sa credem in normalitate când ministrul Blaga afirma ca spaga nu poate fi inlaturata? Când presedintele Camerei ii cere unui deputat sa nu part