Sambata seara am primit un telefon de la un prieten. „Tu ai auzit ce a spus Nicolaescu la Digi?” ma intreaba omul, medic tanar intr-un spital din Banat. „A inceput sa cante alta melodie. Nu mai inteleg nimic”. Sar speriat la computer sa il ascult pe-al nostru ministru al Sanatatii.
Valsul devenise cazacioc, sala de concerte se facuse club house, Parazitii incepusera sa rimeze pe „O mio bambino caro”. Eugen era insa neschimbat: canta aria reformei la fel de convins, la fel de bine intentionat, la fel de rabdator. De parca nimic-nimic nu se schimbase.
Intai al lui octombrie 2013 putea fi cea mai importanta zi din ultimul deceniu pentru sanatatea romanilor. A fost ziua in care un ministru al Sanatatii, facand parte dintr-o coalitie cu 70% sustinere in Parlament, urma sa anunte cea mai importanta masura de reforma a carierei sale. Era ziua in care putea intr-adevar (si nu sunt cuvinte mari) sa faca istorie.
Cea mai importanta propozitie pronuntata in acea zi de ministrul Eugen Nicolaescu, aflat in fata a zeci de jurnalisti, a fost „pachetul de baza este gratuit pentru toti cetatenii, asigurati si neasigurati”. In sala de conferinte s-a iscat o usoara rumoare: acesta urma sa fie principiul esential al noului sistem de sanatate romanesc.
Apoi, ministrul a enumerat, in fata zecilor de microfoane si camere, ce va contine acest pachet de baza: „urgentele, partea de preventie, medicina de familie, medicina comunitara, ambulatoriul de specialitate si servicii de spitalizare” (discursul inca poate fi citit pe site-ul Ministerului Sanatatii). Era limpede: Romania urma sa incerce sa-si reaseze sanatatea pe un model britanic.
In zilele urmatoare au inceput discutiile. In mintea tuturor ramasese lipit principiul esential al acestei reforme, fundatia ei: gratuitatea pachetului de baza pentru toti, platitori sau nu. Generozita
