În parcul Plumbuita, din Capitală, o bucureşteancă creşte doi ponei pentru terapie medicală neconvenţională. Domesticiţi aproape forţat, căluţii care trăiesc într-un grajd mic şi jigărit, aproape de malul lacului din parc, reuşesc să amelioreze, prin echitaţie, starea de suferinţă a copiilor bolnavi.

Toţi cei care ajung să-şi petreacă cel puţin câteva minute în compania Almei şi lui Dică nu pot decât să se îndrăgostească iremediabil de cei doi ponei. Animalele acestea chiar zâmbesc, la modul cel mai real. Este suficient să ai o sărăţea la tine sau un cub de zahăr şi „cerşetorii", cum le spune cea care îi creşte de aproape 4 ani, Magdalena, schiţează un zâmbet aproape uman, în semn de recunoştinţă pentru atenţia primită.

Panaceu pentru bolnavi

Inedit însă la aceşti căluţi este faptul că deşi sunt crescuţi pentru agrement, echitaţie şi recreere, au ajuns un fel de „medicament" pentru copiii cu diverse afecţiuni, care locuiesc în împrejurimi şi se plimbă în mod constant pe ei.

Stăpâna, Magdalena, care a făcut echitaţie ani de-arândul, descifrează uşor limbajul acestor necuvântătoare şi spune că poneii se percep handicapaţi în faţa unui străin de statură mai mare decât a lui, de aceea iubeşte foarte mult copiii şi le caută prezenţa. Iar pentru copii bolnavi, contactul cu ei este „cicatrizant". Sunt cazuri de copii cu diverse dizabilităţi, cu autism sau handicap locomotor, de exemplu, care cer frecvent să vină la Dică (pentru că Alma este gestantă acum şi se mişcă mai greoi). Asta pentru că, în timpul plimbării, psihologic poneiul poate deveni „picioarele" micuţilor.

Preţul a patru ture cu poneii, într-un ţarc destul de mlăştinos, costă 10 lei, însă, vremea fiind friguroasă şi clienţii mai puţini decât în sezonul cald, îngrijitoarea a făcut o mişcare inteligentă de marketing. A introdus abonament cu 20 de zile pe lună incluse, a patru tu