S-a spus ca daca esueaza negocierile din Bucuresti pot dinamita alianta. E fals. S-a spus ca acelasi efect il poate avea lupta pentru putere din cateva localitati disputate si de PSD si de PNL. Tot fals. S-a spus ca cei doi lideri, Ponta si Antonescu, sunt de fapt rivali. Si ca isi ascut cutitele pe sub masa. Al treilea fals. Se invoca, de catre adversarii USL, teza conform careia, dupa locale, partidele din USL se pot incaiera. Al patrulea fals. Dar daca toate cele de mai sus sunt afirmatii neadevarate, exista totusi o tema inca nelansata dar cat se poate de adecvata. Disolutia PDL ar putea arunca in aer USL.
Incep printr-un citat. "In ceea ce priveste alegerile locale, suntem singuri impotriva tuturor. In conditiile in care vom avea votul uninominal, nu se mai pune problema niciunei aliante, pentru ca aceasta inseamna candidatura unei persoane impotriva altei persoane. Nu vom mai face aliante cu nimeni pentru a ne sustine candidatul. Ne vom bate direct in competitia pentru consiliile judetene si primarii. Singurul nostru aliat este cetateanul.” Aceasta celebra declaratie ii apartine lui Emil Boc si este anterioara alegerilor locale din 2008. L-am consemnat pentru ca cititorii sa poata observa ceea ce face diferenta dintre un PDL puternic, cum era atunci acest partid, si un PDL in disolutie. Astazi, acelasi partid, aflat culmea la guvernare – la alegerile precedente, PDL era in opozitie –, este gata sa incheie aliante cu oricine. Chiar si cu partide inventate. Doar, doar va reusi sa diminueze teribila hemoragie electorala. Si nu numai ca incheie aliante. Dar se si camufleaza.
Pe masura ce devine mai vulnerabil, PDL dobandeste si aptitudini cameleonice de invidiat. In unele localitati si-a schimbat pur si simplu denumirea. Nu mai e partid. E miscare. Nu mai reprezinta dreapta. Ci direct poporul. Sau, ma rog, poporul din orasul respectiv. Nu mai e, Doam
