Politica romaneasca este o continua lupta intre hiene. Unele, mai viclene, pindesc si trec brusc de partea celui care a reusit sa smulga ciozvirta mai mare, doar-doar le-o mai ramine si lor ceva. Spre sfirsitul saptaminii trecute, iesenii au avut parte de o lovitura de teatru pe scena politicii locale: aprins mai de mult, mocnind citeva luni bune, conflictul dintre Presedintele Consiliului Judetean, Constantin Simirad si Primarul Iasului, Gheorghe Nichita, a izbucnit brusc: primul ii cere sprijinul Presedintelui Romaniei, Traian Basescu, chipurile pentru o lege de care are nevoie pentru a demara proiectul aeroportului international; cel de al doilea il acuza de tradare si trage sforile pentru a fi exclus din PSD. Primul primeste bucuros o atare pedeapsa si se declara nu doar sprijinitor al lui Basescu in cursa pentru Cotroceni, ci chiar dispus sa se ocupe oficial, alaturi de Gheorghe Flutur, de campania electorala a presedintelui in Moldova. Nu stiu cum se face, dar doar cu vreo 2-3 saptamini in urma, se lansase zvonul ca Basescu va incerca atragerea catre PDL a unor membri marcanti ai PSD, doar-doar partidul sau o putea face de unul singur majoritatea parlamentara dupa alegerile din noiembrie. Primele semne incep sa apara. Cine nu il stie, in Moldova, pe domnul Simirad? Personaj cizelat, parca, din barda, lipsit de orice finete, vorbind o moldoveneasca neaosa, cu ifose ridicole de scriitor, coborit din lumea lui Caragiale, el pare croit pentru a reusi in politica romaneasca. Are tot ce ii trebuie: obraz gros, lipsa de principii, lejeritatea renuntarii la orice convingere, cinism si, mai ales, viclenie, abilitatea de a trece dintr-o barca intr-alta dupa cum se misca apele politichiei autohtone. Pai, nu a facut domnia sa parte din Partidul Alianta Civica? Si nu a infiintat tot el, in anul 2000, Partidul Moldovenilor? Ce sa fi fost aceasta miscare decit o diversiune ca