Doua nume ale plasticii iesene, Gabriela Popa Benescu si Arnold R. Landen, se intalnesc zilele acestea sub acelasi acoperis al Galeriilor Cupola, intr-o expozitie comuna, care reuneste cateva din realizarile ultimei perioade de creatie a celor doi artisti. Interesanta simbioza la care s-a recurs, deoarece, prin doua stiluri diferite de a aborda mesajul pictural, expozitia se dinamizeaza si creste valoric, cu toate ca, luati individual, fiecare dintre cei doi plasticieni are ce spune. Gabriela Popa Benescu este o abstractionista, preocupata mai ales de descompuneri cromatice pe repere geometrice, sugerand un joc rece al gandirii, prin integrarea in panza a unor elemente ale universului concret, doar sugerate prin transfigurare. Descompunerile amintite, pe coordonate ortogonale, sau pe un astfel de suport, devin incitante, daca privesti, de exemplu, felul in care se poate explica o pisica sau imaginea unui om. Sugestive devin in spatiile trasate de o asemenea geometrie, felul in care sunt pozitionate nuantele, destul de expresiv, in asa fel incat, segmentele importante ale ceea ce putem numi, conjunctural, peisaj, sunt trecute in spectru viu, arzand, iar cele ce tin de contingent se plaseaza pe nuante blande, mergand, in linie cromatica, spre spectrul fondului. Triunghiul si cercul ar putea fi delimitate ca semnificative pentru tramele folosite de plasticiana ieseana, lucrul acesta trimitand, fie si subiectiv, catre tentatia formelor simple si perfecte. Asa se poate reda tocmai explicarea lumii. Autoarea se orienteaza, astfel, catre conceptiile unitariste fata de fiinduri, punand la dispozitia privitorului un mesaj la fel de optimist, pe cat de pesimist. Suntem la fel, cu o unica distributie de forma, dar in mai multe continuturi... sau culori.

Completand peisajul expozitional, Arnold Landen propune o poveste de iubire. Ca si in cazul vecinei de simeze, tab