Nu s-au stins bine ecourile mesajului transmis premierului David Cameron de către comisarul european pentru justiţie, Viviane Reding, referitoare la declaraţile xenofobe ale unor politicieni britanici împotriva cetăţenilor români şi bulgari (dacă mesajul respectiv a avut la Londra ecou?!), că,iată!, din altă ţară soră din marea familie a Europei Unite, Germania, ne vine un semnal îngrijorător. Zice-se că 16 primari din ţara natală a lui Goethe şi Schopenhauer s-au adresat cancelarului Angela Merkel cu rugămintea de a lua de urgenţă măsuri ca “să-i scape de invazia româno-bulgară”.
Desigur, intoleranţa etnică nu ne vizează numai pe noi, românii sau numai pe vecinii noştri bulgari, alături de care am intrat, ca membri cu drepturi şi îndatoriri egale, în Uniunea Europeană. Pe fondul prelungirii crizei şi a întârzieri apariţiei unui model de dezvoltare sustenabilă şi de securitate socială, xenofobia se manifestă cu o violenţă crescândă în statele pe care ne-am obişnuit să le considerăm simboluri ale multiculuralsimului, ale toleranţei şi ale societăţii deschise.
Revin în actualitate îngrijorările lui Raymond Aron, exprimate, cu mai bine de cinci decenii în urmă, despre ”efectele perverse ale mondialismului”:”Într-o lume în curs de uniformizare inegalitatea între naţiuni dobândşte semnificaţiile pe care le aveau altădată inegalităţile dintre clase.”
Dacă ar fi să mergem pe principiul ”ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte” şi, în consecinţă, să dăm curs resentimentelor şi vendetei pentru nedeptăţile istoriei, atunci ar trebui ca, înainte ca englezii să ne arunce vorbe dispreţuitoare, noi, românii, să purtăm pică Perfidului Albion. Nu de alta dar Wiston Churchil, în calitate de premier al Marii Britanii, a ticluit, împreună cu Roosvelt şi cu Stalin, la Moscova, în seara de 9 octombrie 1944, bileţelul criminal pe care scria: “România- 9