Părăsit de mamă într-un orfelinat şi adoptat de o familie nu prea bogată, Liviu Minescu a pornit în viaţă pe un drum care cotea mereu.

Singura linie dreaptă şi neînşelătoare din traiectoria vieţii sale a fost şi este pasiunea pentru electronică, care s-a transformat în câteva inovaţii cu totul deosebite. Un aparat de radio chinezesc scoate prin cei câţiva pori neprăfuiţi ai difuzorului un cântec vesel, popular. O fi Radio Oltenia Craiova? Cine să dea melodii populare la două după-amiaza şi, culmea, acele melodii să fie pe acorduri dâmboviţene, atât de dragi unui om crescut la poalele Bucegilor.

Muzica aceea în care chiuiturile se aud la răstimpuri vine însă dintr-un microfon.

Liviu Minescu se consideră un autodidact. Ţine în mână un microfon ciudat, cu un cub inserat sub globul negru din capăt. L-a făcut el, după ce a citit prin cărţi şi a simţit că poate să schimbe banalul obiect din mâinile tuturor artiştilor într-un adevărat computer. Apasă pe câteva butoane şi muzica din aparat amuţeşte, iar ochii lui privesc cu mândrie spre cei miraţi ai celui care a asistat la tot spectacolul acesta.

Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci îi spune "ansamblu de microfoane cu memorie cu fir şi fără fir". Liviu îi spune doar "ideea fetiţei mele". În urmă cu trei ani, în 2007, Alexandra Livia Minescu îşi întreba tatăl de ce nu există un microfon care să cânte singur. Tatăl ei avea să fie mult mai preocupat de problemă decât o impunea întrebarea naivă, inspirată din desene animate, a fetiţei.

Buzduganul care cântă

După luni în care a stricat zeci de dispozitive electronice, Liviu Minescu ieşea din casă cu un buzdugan care cânta. Avea mii de melodii în memorie, putea separa instrumentele de voce şi putea transmite în direct sunet şi imagine către radio, televizor sau videoproiector. Lumea din comuna Drago