De câteva zile, Banca Naţională a supus dezbaterii proiectul unui nou regulament de creditare. Un document ce împarte creditele în două mari clase: pentru consum şi pentru investiţii imobiliare. Ambele clase având un numitor comun: creditarea responsabilă.

Dincolo de nenumăratele intenţii atribuite băncii centrale de cei care s-au lansat în polemici pe marginea acestui subiect pe o scară largă, de la "îngheţarea" la "blocarea" creditelor, BNR are în vedere deplina responsabilizare a celor care dau şi a celor care primesc credite. Plus temperarea creditării în valută. Şi cum, în limba română, acest cuvânt are trei înţelesuri, foarte apropiate între ele – a potoli, a modera, a domoli –, pot spune că toate aceste sensuri corespund politicii băncii centrale. Dar nici unul dintre ele nu are vreo legătură cu sensul dat de unii dintre criticii proiectului: de îngheţare sau de blocare a creditului, în general, şi a celui în valută, în special. Un astfel de deznodământ nici nu e dorit şi nici nu e posibil. Când însă limitele adevărului sunt încălcate – şi Băncii Naţionale i se reproşează că bună­oară vrea să blocheze construcţia de locuinţe, deşi în realitate doreşte s-o încurajeze – se ajunge vrând-nevrând la dezinformarea celor care sunt interesaţi de viitoarea desfăşurare a creditării în România.

Să judecăm. Noile reguli, dincolo de faptul că nu impun nici o limită de timp atunci când creditul este luat în scopul unei investiţii imobiliare, introduc privilegiul ipotecii numai pentru acest tip de credit. În schimb, ipoteca nu va mai fi un privilegiu în cazul creditului de consum. În sensul că, garantat cu ipoteca pe o casă ori fără o ipotecă, durata unui credit de consum nu va putea să depăşească cinci ani.

Dacă, în cazul creditelor pentru investiţii imobiliare, în linii generale va fi menţinut regimul actual, creditele de consum vor avea