Alegerile interne din PDL îl prind pe domnul Emil Boc în plin proces de autoglorificare. Ca şi cum nu i-ar fi fost de ajuns titlul de martir al crizei, însuşit anul trecut, când s-a autodefinit "premier de sacrificiu", zilele acestea, indiferent la gloata care îl apostrofează, el s-a mai înălţat cu o treaptă pe scara stimei personale. "Sunt singur împotriva tuturor, adică am împotriva mea presa, mogulii şi liderii Opoziţiei", a declarat, analizându-şi poziţia de prim-ministru şi de candidat la un nou mandat de şef de partid. Curajos şi încrezător, a spus că vrea să-şi modernizeze formaţiunea şi să continue să guverneze, fiind sigur că va izbuti, deoarece şi partidul îi seamănă: "Acesta este PDL-ul, întotdeauna trebuie să se bată cu toţi ceilalţi şi, aşa cum am câştigat împreună celelalte bătălii, tot aşa le vom câştiga şi pe cele viitoare".

Vorbele lui Emil Boc par rupte din discursurile lui Traian Băsescu, lipsindu-le doar notele povocatoare ale acestora. În cei şapte ani, de când deţin puterea, împreună, şi, mai ales, în ultimii trei, de guvernare, premierul a învăţat foarte bine să imite anumite aspecte ale modelului său politic, întrupat de şeful statului. A admis preşedintele că a luat o decizie politică greşită, a mărturisit, "cu smerenie", o greşeală şi Emil Boc, aşteptând aceeaşi înţelegere şi iertare după tardiva căinţă publică. Astfel, prin recunoaşterea "erorii", s-a spălat de minciunile din campania electorală, când, în deplina cunoştinţă a penuriei bugetare, promitea marea cu sarea. A renunţat preşedintele la serviciile poliţiştilor, după ce reprezentanţii acestora şi-au aruncat caschetele în curtea Cotrocenilor, strigându-i cuvinte injurioase, la o oră a făcut-o şi premierul, mimând aceeaşi dezaprobare patriotică. Dar cel mai bine a învăţat Emil Boc să scoată în evidenţă propria-i persoană. Accentele pe "Eu", urmat de un verb de acţiune, pe ca