Daca numele de botez poate fi ales, depinzind doar de preferinta mai mult sau mai deloc inspirata a nasilor si parintilor, numele de familie il primeste fiecare ca mostenire, indiferent ca-l suporta sau ba. Cine stie citi din judetul nostru nu si-ar fi dorit, cel putin in copilarie, sa-i cheme altfel decit, spre exemplu, Curjos, Ciinerau, Buca, Guramulta, Cinepaverde, sau Leustean! Si citi tineri n-au suferit in momentul in care erau indicati ca fiind "a lu' Sula", "a lu' Curcumel", Cracana, Mortu, Laba sau Borcan! Pentru toti cei deranjati de numele cu care au fost blagosloviti exista insa posibilitatea sa si-l schimbe. Procedura este foarte simpla si la indemina oricarui cetatean satul sa-si vada vechile sau noile cunostinte chicotind pe seama cuvintului care-i defineste identitatea. Cu certitudine, multi dintre noi am fost blagosloviti intr-un moment al vietii cu o porecla. Fie ca ne-a necajit, fie ca ne-a magulit, respectivul "supra-nume" a tinut o perioada, dupa care a fost dat uitarii. Ce ne-am fi facut insa daca insusi numele mostenit de la parinti ar fi fost unul care, fara sa vrem, ar fi creat ilaritate aidoma unei porecle? In timp ce fetelor li se ofera in mod firesc sansa de a-l schimba odata cu maritisul, pentru baieti situatia-i indeobste mai greu de depasit. Multi nu renunta la nume din orgoliu, altii se multumesc sa-l poarte pur si simplu, considerind formalitatile de schimbare o bataie de cap in plus. Cei mai deranjati de numele caraghioase sint cu certitudine copiii care realizeaza, de obicei odata cu inceperea scolii, ca numele lor provoaca risul colegilor. Cum ar fi sa auzi, spre exemplu "Foca, la tabla", sau "Fii cuminte, Turbatu!". Sau cum ar suna "Liniste, Galagie!", "Capra, sari capra", "Treci la loc, Tufa: nota 4", "Minciuna, este adevarat sau fals?" sau "De ce-ai indoit banca, Indoila?". Nu mai vorbim de atitudinea liceenilor in fata unor num