Organizată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi Biblioteca Naţională a României, în parteneriat cu Asociaţia „General Nicolae Rădescu”, expoziţia aceasta va intra categoric în istorie; o istorie a recuperărilor, a lucrurilor neştiute/nerostite vreme de decenii. Căci este pentru prima oară când un demers expoziţional de o asemenea amploare prezintă documente emise de poliţia politică pe parcursul urmăririi informative în exil a membrilor Familiei Regale (1948-1989).

Silit de autorităţile comuniste să abdice, la 30 decembrie 1947, Regele Mihai s-a aflat neîncetat în atenţia Securităţii, primind pe parcursul anilor în notele informative mai multe nume de cod: „Leon”, „Rex”, „Străinul”, în cadrul unei acţiuni denumite generic (dar semnificativ) „Coroana”. Expoziţia îşi propune, e adevărat, să evidenţieze mai cu seamă metodele aplicate de Securitate în urmărirea regelui şi a familiei sale, dar realizează, indirect, şi un act de reparaţie istorică, de umplere a golurilor în ceea ce-l priveşte pe fostul suveran: găsim aici – transcrise în detaliu – declaraţiile sale, începând chiar cu martie 1948, de denunţare a abdicării forţate şi a regimului politic impus României, dar şi, foarte important, documente ale Securităţii care fac, prin conţinutul lor, ridicolă, hilară, o legendă care rezistă încă în România: cea a trenului încărcat cu tablouri şi averi, cu care ar fi plecat din ţară fostul suveran. Noul sediu al Bibliotecii Naţionale găzduieşte, aşadar, o expoziţie care trebuie vizitată şi care are un singur cusur: e deschisă doar până la 27 iulie. Să prezinţi în câteva panouri patruzeci de ani de urmărire informativă – căci supravegherea nedisimulată a Regelui Mihai a început imediat după abdicare – poate fi o întreprindere complicată; exista riscul expunerii de-a valma a unui număr considerabil de note şi rapoarte ale Securităţii, rigide ş