Până nu demult, pivniţa era întâlnită în restaurante sau în casele celor cu adevărat împătimiţi. Din cauza condiţiilor speciale de amenajare, acest spaţiu era considerat drept o provocare. Însă datorită noilor tehnici de aerisire şi umidificare, ea a devenit accesibilă oricărei case.

Vinul este un produs alimentar natural, perisabil. Expus la căldură, lumină, fluctuaţii de temperatură şi umiditate se alterează. Cei trei factori care compromit condiţia unui vin sunt lumina, umiditatea şi temperatura. A patra este considerată siguranţa acestuia. Pivniţele sunt încăperi speciale care protejează băuturile alcoolice de agenţi externi dăunători, menţinând întunericul, temperatura constantă şi umiditatea ridicată. Până nu demult acesta cameră era rar abordată în cadrul locuinţei, însă în ultimul deceniu, după apariţia aparatelor de climatizare şi izolare, amenajarea ei a devenit mult mai facilă.

PARAMETRI DE ÎNTREŢINERE

Decizia construirii unei pivniţe trebuie să intervină înainte de turnarea fundaţiei, deoarece o pivniţă bine construită cere 4-6 metri adâncime faţă de cota nivelului 0, dacă pânza freatică permite. La această adâncime temperatura variază între 8 şi 14 grade. Pentru păstrarea vinurilor este recomandată o temperatură de 10-12 grade. În vederea obţinerii acestei temperaturi şi pentru evitarea condensului, camera trebuie izolată. Pentru aceasta, se recomandă folosirea sistemelor consacrate de hidroizolare şi termoizolare atât pentru interior, cât şi pentru exterior. Şi dincolo de aceste sisteme, finisajele interioare trebuie să aibă proprietăţi specifice. Pentru pardoseală sunt recomandate piatra, plăcile ceramice, beton ermetic, materiale pe care umezeala nu le va altera în timp. Nu sunt recomandate materialele textile care pot conduce la mucegai sau ciuperci dezvoltate în fibrele ţesăturii din cauza umezelii.

După