Intrat discret pe ecranele romanesti - si la doi ani de la premiera sa canneza, si fara vizionare de presa -, filmul lui Richard Linklater aduce aminte, datorita subiectului, de documentarele lui Michael Moore, dar e suficient de lipsit si de vlaga, si de soliditate a constructiei pentru a constitui un film-eveniment. Linklater aduce pe ecran bestseller-ul lui Eric Schlosser, „Fast Food Nation”, dar transforma „non-fiction”-ul (sic) in fictiune. „Poporul fast food”, din 15 august pe ecranele romanesti, are insa un efect de necontestat: te face sa te gandesti de doua ori inainte de a pune gura pe un hamburger.
Ei bine, da, nu e nevoie de doua ore fara cinci minute, ci de o singura secventa nu doar ca sa nu mai mancati hamburgeri o perioada, dar si sa va puneti problema daca n-ar fi mai bine sa renuntati de tot la carne. Insa cu o secventa nu se face un film, iar „Fast Food Nation” isi ingroapa singur norocul intr-o poveste care se vrea rezistenta si ampla, dar care se adanceste in conformism cu fiecare secventa.
Denuntand industria fast food americana, care nu doar ca exploateaza mana de lucru mexicana, dar si isi otraveste clientii, filmul lui Linklater nu poate fi atacat pentru ca e film de fictiune, dar de multe ori regreti ca regizorul n-a avut mai multa vana pentru a incerca un documentar.
Poate ca Linklater spera sa faca un film in genul lui Robert Altman, cu un grup de personaje de importanta egala si cu subintrigi care sa se intersecteze eficient. Insa o subintriga e lasata in suspensie o data ce e enuntata, la fel si personajele. E cazul expertului interpretat de Greg Kinnear, care soseste in Cody, Colorado pentru a afla ce se ascunde in spatele reclamatiilor ca in unii hamburgeri sunt materii fecale. E si cazul localnicului interpretat de Kris Kristofferson sau al unchiului pe cat de tanar pe atat de intelept interpretat de
