Influenta, control si conflict. In jurul acestor trei repere s-a miscat politica romaneasca in 2005. Dupa alegerile din 2004 presedintele s-a dorit vectorul schimbarii. Nu a reusit sa controleze puterea, dar a fost factorul de influenta.
Aflat in centrul sistemului institutional presedintele a incercat sa dirijeze, dar timpul a dovedit ca nu exista inca o orchestra, iar multe instrumente lipsesc. Concertul a fost aminat pentru mai tirziu, dar promisiunea se mentine.
De un an politica a intrat in epoca dezghetului, ba uneori a clocotit. Starea este favorabila transformarii, dar rezistentele sint pe masura. La implinirea unui an de la cistigarea alegerilor situatia politica este fluida. Partidele si actorii politici sau institutionali au pierdut contactul cu realitatea. Confundind Parlamentul cu lumea reala partidele se complac in starea actuala.
Deja conducatorii lor nu mai au putere, ci doar o influenta limitata. In cazul marilor partide chiar liderii s-au schimbat. Epoca zeilor s-a incheiat. Urmeaza timpul constructorilor. Dar prea putini au un proiect in acest sens.
Mai conservatoare partidele mici nu si-au schimbat liderii si vor suporta dur socul aderarii. Dupa 2007 lumea politica va trebui sa se adapteze altui ritm, iar ora fixa nu se va mai da la Bucuresti. Spre sfirsitul anului, PRM a revenit cistigind 5% intr-o luna.
Profitind de falsa dezbatere privind statutul minoritatilor PRM a intors Romania in trecut, dovedind ca integrarea ramine inca un slogan fara continut.
Inca o data politicienii au abuzat emotivitate si demagogie, ilustrind gradul scazut de profesionalism. Oportunismul a tinut loc de ideologie. Demonii nationalismului au intunecat mintile pesedistilor sau pedistilor. Dar de situatia astfel creata doar PRM a profitat.
Peisajul politic nu incurajeaza optimismul, dar sc