Ca altadata un Iosif Sava, care visa arene, stadioane pline la concerte Bach si ii critica aspru pe cei ce nu le frecventeaza, dl. Liiceanu isi arunca blamul asupra celor ce nu iau cu asalt librariile (Humanitas, mai ales...), lasindu-se sedusi, deformati de "televiziunile nationale", cu elodiile si columb(ean)ofilii lor. Prin traditie, Iasul este considerat un oras al culturii. Aceasta aura i-au pus-o pe crestet, in timp, Dosoftei-mitropolitul, Cantemir-domnitorul, Conachi-cuceritorul (de domnite), Asachi-intemeietorul, veselul Alecsandri, Creanga, Eminescu, desigur. Secolul al XIX-lea a fost unul al edificarii unor institutii fundamentale, nu doar pentru Iasi si Moldova, ci pentru intreg arealul romanesc. Sa amintim de momentul "Dacia literara", de "Junimea" si "Convorbiri literare"? De primul Teatru National, de prima Universitate, de Conservator, de Liceul National, de cladirile monumentale ctitorite in acel secol? Ar insemna sa sfidam cunostintele unui elev de liceu. Si pe insusi dl. Gabriel Liiceanu care, recent, cu prilejul re-re-reinaugurarii unei librarii "Humanitas" la Iasi, a emis, pe linga idei de bun simt, si citeva prostioare cu morga. O idee mai veche a d-lui Liiceanu, reluata de cite ori are ocazia, este aceea ca sintem o tara de trogloditi, pe care doar Luminatia Sa si Editura Humanitas incearca sa o culturalizeze: "In 20 de ani am aruncat o biblioteca uriasa peste romani", ne-a ingropat in carti, asadar. Insa zadarnic. Apetitul cultural al romanilor, in genere, al iesenilor, in mod special, pare a fi la nivelul unor anorexici. Iasul n-are nici o sansa de a deveni Capitala Culturala Europeana, crede filosoful, intrucit, intre altele, ii lipseste "gloria secolului al XIX-lea". Pai, tocmai secolul al XIX-lea a situat Iasul la o altitudine culturala de invidiat - invidie ce, si acum, e de depistat in unele discursuri itinerante... Inceputul de secol XX