În anul 33 al existenţei sale, revista "Echinox" întâmpină secolul nou şi mileniul cu un program încă o dată întinerit. Trecând, încet, spre "generaţia mijlocie", Ştefan Borbély şi Corin Braga, care i-au dirijat destinele în ultimii vreo şapte ani, s-au decis să predea ştafeta grupului de studenţi şi foarte tineri dascăli pe care l-au îndrumat cu o ştiinţă şi cu un devotament deopotrivă admirabile. Sub conducerea lor, revista Universităţii clujene se transformase într-un spaţiu de foarte serioasă cercetare, "academică" în bunul înţeles al cuvântului, întreprinsă de o elită a studenţimii, îndemnată să regăsească Biblioteca şi să accepte rigorile documentării sistematice şi exigenţele unei hermeneutici desfăşurate la mai multe etaje ale Babelului cultural contemporan. Tradiţiile spiritului constructiv transilvan s-au văzut astfel continuate exemplar, cu o sensibilitate înnoită, flexibilă şi mobilă, lăsând loc şi imaginaţiei eseistice a ideilor şi unui anumit exerciţiu publicistic aplicat vitrinei cu cărţi de ultimă oră. N-au lipsit nici poemele, nici proza, însă ponderea majoră au deţinut-o studiile aplicate şi răbdătoare, vizând sinteza şi integrarea în circuitul mare al ideilor şi culturii, cu o manifestă voinţă de deprovincializare, pe măsura noilor "provocări" europene şi "globale". A ieşit, astfel, de sub tipar în aceşti ultimi ani o suită impunătoare de numere tematice, dedicate, de exemplu, istoriei ideilor şi mentalităţilor (precum "Supravieţuiri antice", "Un nou Ev Mediu", "Literatura Gulagului", "Ideea universitară", "Generaţia '90?!"), unor chestiuni metodologice ("Psihoistoria", "Jung şi arhetipologia", "Integralismul lingvistic"), înnoirilor vieţii universitare (prin înfiinţarea Colegiului Noua Europă sau, continuând o tradiţie, experienţa "bursierilor români la Paris"), unor personalităţi ale Literelor clujene, ca regretaţii Marian Papahagi, Liviu P