AMINTIRI. În cartea „Prin perdea”, lansată zilele acestea de Polirom , psihologul descrie câteva dintre episoadele mai puţin cunoscute din viaţa sa. Sursa: Daniel Mihăilescu
Cea care a ocupat locul 5 în topul „Capital” al femeilor de succes, doctor în Psihologie şi expert în Antropologie, are în trecut poveşti pe care puţini le ştiu. Cu discreţia omului care nu agreează exhibiţionismul şi confesiunile publice, Aurora Liiceanu (68 de ani) descrie câteva dintre episoadele delicate din viaţa sa în cartea „Prin perdea”, lansată zilele acestea de Polirom.
Divorţată de Gabriel Liiceanu cu puţin timp înainte de a naşte, mamă singură a unui băiat, Ştefan (acum stabilit în Japonia), Aurora Liiceanu a căzut brusc - după scandalul „Meditaţia transcedentală”, în 1982 - din poziţia de cercetător la Institutul de Psihologie la cea de femeie de serviciu la fabrica „Suveica”. A cusut rochii ca să-i cumpere fiului un computer, a inventat „planuri B” de supravieţuire. „Niciodată n-am făcut pe victima”, mărturiseşte psihologul într-un interviu acordat EVZ.
„M-am raportat la meseria mea ca la un hobby plătit”
EVZ: Cum aţi pornit cartea aceasta? Ca una de confesiuni, de memorii?
Aurora Liiceanu: Să-ţi spun drept, acum îmi cam pare rău că am scris-o. Nu ştiu, nu prea agreez exhibiţionismul şi voyeurismul, adică lumea e curioasă, iar ideea de rating întăreşte această curiozitate. Şi mă gândesc că orice informaţie pe care o dai despre tine trebuie cenzurată într-un fel, pentru că e o informaţie de uz intern. Acum văd însă că se subţiază felia uzului intern atât de tare, încât te minunezi, ai impresia că eşti aproape autist, când de fapt bănuiesc că nu eşti decât un om normal. Din punctul ăsta de vedere, am avut tot timpul grijă.
Am vrut de fapt să avansez ideea că e o meserie foarte frumoasă psihologia, dacă o faci cum trebuie,
