Vânzătorii de droguri legale au primit săptămâna trecută o veste rea şi o veste bună. Vestea rea a fost că, după ce zeci de tineri au ajuns la spital în stare gravă, Guvernul a decis, în sfârşit, să interzică "etnobotanicele". Vestea bună: comercianţilor li s-a dat răgaz să-şi lichideze stocurile şi să-şi minimizeze pierderile.
Nici că se putea găsi o perioadă mai propice pentru marea ofertă finală la ierburi şi prafuri decât week-end-ul de Sfântul Valentin, când, fie criza cât de rea, cluburile şi barurile sunt arhipline. Iar aici, "Ziua îndrăgostiţilor" se serbează nu numai cu supradoze de kitsch roz-bombon... Pentru o noapte lipsită de inhibiţii, soluţia e la îndemână. E de ajuns să formezi un număr de telefon. Nu, nu al unui traficant căutat de Poliţie. Nu e nevoie de contacte cu crima organizată pentru aşa ceva. Totul e simplu, legal şi aparent lipsit de orice primejdii. Tocmai aici stă marea problemă.
Să ne-nţelegem. Amatorii de stupefiante vor găsi întotdeauna furnizori, dacă sunt dispuşi să-şi asume riscurile. Pentru această clientelă captivă, interdicţiile legale nu schimbă mare lucru. Ea va migra spre piaţa neagră a drogurilor clasice sau va descoperi rapid alte substitute. Nu pot fi toate puse la index. Ar însemna să scoatem din comerţ şi majoritatea vopselurilor, doar pentru că există dependenţi de Aurolac. În fond, când tragi pe nas "sare de baie", nu te aştepţi la o cadă plină de clăbuci...
În schimb, e normal să te simţi în siguranţă dacă respecţi instrucţiunile de utilizare ale unui produs achiziţionat legal. Se presupune că statul verifică orice marfă propusă spre comercializare. Se presupune că toxicitatea şi eventualele efecte secundare au fost testate. Nu te aştepţi să găseşti otravă la raionul cu alimente. Nici narcotice periculoase la plafar.
Nu te aştepţi să vezi în presă publicitate la droguri. Şi
