„...de ziua nunţii tale-ţi scriu/acum câteva rânduri...", zice cântecul. Care e foate trist, fiindcă-n el, în cântec, în ea, în scrisoarea cântecului, e drama romantică a bărbatului părăsit de iubită pentru altul. Nimic mai fals în cazul tău. Chiar şi în cel al scrisorii mele prezente...
Căci a fost o nuntă veselă. Sănătoasă. Românească. Fără mondenisme trase de păr. Aici se vede şi mâna soţiei tale, populară cu gusturi muzicale normale, româneşti, fără sofisticării şi englezisme fade.
Conduita ei - necunosând-o bine, am urmărit-o toată noaptea nunţii... - a fost ireproşabilă. Apoi, prezenţa dinamică a Loredanei, prezentată de Cabral, a tonifiat noaptea cu un spectacol rarissim. Câtă energie la Loredana! Câtă energie degajată spre nuntaşii de frunte ai ţării, mai rar. Energie pozitivă!
Apoi, naşii, familia Munteanu, care au impus prin sobrietate şi prin poza unei familii unite, echilibrată, fericită. Cu naşa de o distincţie şi discreţie aparte. Da, ai avut, Ilie, o nuntă nespus de frumoasă. Sobră. Dar veselă. Nicidecum manelistă, „fără numeristă", cum fals se spune că ar fi nunta la români, azi. Poate că şi prezenţele unor mari nume, gen Ion Ţiriac, au impresionat...
De fapt, eu, care, iată după ziua nunţii tale-ţi scriu, că e mai mai sănătos, trag un soi de concluzie. Despre splendorile nunţii unui mare, uriş sportiv al României. A nunţii tale cu Brigitte.
O nuntă, cum spuneam, deloc romantic-blegoasă, cum e cântecul evocat. Din contra. Tu - deşi oficial, deh, ginerică - ai rămas cu acelaşi umor pe care ţi-l manifestai fără complexe estice la Royal Albert Hall.
Când, ironizându-i pe englezi cu snobismul lor, ai apărut, alături de Jimmy Connors, în short, cu papion şi cu sticla de şampanie la subţioară. Îmi aminteam asta aseară când, cu acelaşi umor, tăiai jartierele Brigittei, sau când dansai cu ea şi cu fetiţele tale cu comică gra
