Am aflat recent o întâmplare cu tine care m-a impresionat. Cineva, un reporter, o fată din categoria botezată de mine "ziarizde", ţi-a pus o întrebare neavenită, uşchită.
Atunci tu, în loc să pui punct interviului şi să pleci indignată sau pizduind-o pe mangafa pentru obrăznicie, ai procedat cu un calm de-a dreptul englezesc. Ai oprit filmarea, ai rugat să se şteargă întrebarea cretină şi ai continuat cu calm mai departe. Eşti tare. Mare îngăduinţă ai faţă de sfertodocţii cultivaţi de majoritatea canalelor noastre tv. Căci, îmi amintesc - e şi acum pe "YouTube" - de aşa-numitul interviu luat unei vedet rock, la un club de noapte, tot de un astfel de specimen pârât "ziarizdă"... care mai era şi machită... sau era atât de proastă că dădea impresia că-i beată cu o prostie cvasiireală...
Nu ştiu alţii cum sunt, dar văd cu stupoare plăcută cum eşti tu şi, crede-mă, te admir. Pentru stoicismul cu care ai suportat în cazul citat prostia, agresiunea, insolenţa.
Ori ai devenit politician, ori te-a prins într-o secundă plină de seninătate? Întreb, nu insinuez... Fiindcă procedeul tău atât de simplu, atât de firesc, dar fără sânge-n el, poate fi cu brio aplicat în viaţa de zi cu zi. Te supără cineva, te jigneşte: stop, dă filmu-napoi! Nu mai zic în istorie, în politică ce s-ar fi putut întâmpla dacă se putea aplica.
Eram Regat, aveam un Rege, pe Mihai, singurul şef de stat supravieţuitor al războiului doi; am fi avut un premier sobru şi corect necoruptibil, Ion Raţiu. Sau un lider politic rectiliniu: Coposu. Dar, vezi tu, nu mereu se poate şterge şi relua. Uite, zic de Rege şi tu ai fost colegă de partid cu un lider care, inconştient de funcţia lui şi ignorant, îl jigneşte mereu ca un matroz beat, de catarge rezemat, pe Majestatea Sa. Ba, îi încurajează o rudă mai mult sau mai puţin legitimă... Ei, vezi? Pune şi aici stop-cadru, şterge şi ia-o de la c
