Ion Iliescu "ne-a salvat" de capitalism si democratie pana in 1996, C.V. Tudor promite ca ne salveaza de mafie, iar Gigi Becali de politica. Emil Constantinescu si Traian Basescu au fost receptati in acelasi fel de alegatori, primul ne-a scapat de comunismul iliescian, cel de-al doilea de coruptia institutionalizata de PSD.

Ion Iliescu s-a intors insa la presedintie in 2000 ca sa readuca stabilitatea in tara dupa zbuciumata administratie CDR. Iar succesul lui Traian Basescu se va numara si in dosarele instrumentate in mandatul sau, desi starpirea coruptiei nu tine de presedinte, ci de buna functionare a institutiilor.

Daca nu cumva "salvarea" de Traian Basescu va fi tema campaniei din 2007-2008. O dovada la indemana pentru votul ca izbavire este amploarea blamului, optiunea alegatorului care vine din dorinta de a scapa de ceva identificat drept o cauza exclusiva a nemultumirii fata de propria viata.

De cele mai multe ori, alegatorul nu reuseste sa evalueze corect motivul pentru care traieste prost ori are impresia ca traieste prost. Votul de la inceputul anilor ‘90, zdrobitor in favoarea lui Ion Iliescu, venea din teama de libertate si de economie de piata creata in buna masura de discursul politic al FSN.

Chiaburii, marii proprietari interbelici, legionarii, partidele istorice erau prezentate in discursul politic drept surse ale neajunsurilor si nelinistii sociale.

Astazi stim ca, dimpotriva, perpetuarea sub diferite forme a comunismului si impartirea resurselor intre succesorii acestuia poarta vina pentru nivelul de trai scazut si pentru coruptie.

Antonimul democratiei "infricosatoare" si "paguboase" a fost Ion Iliescu. Nu sistemul politic, acuzat de Gigi Becali ca imoral si diavolesc, si nici cultura occidentala nu sunt cauzele lipsurilor codidiene si frustrarilor identitare pe care le resimt u