Se opinteşte să tragă în jos de colţurile gurii ca peţitorii Penelopei de arcul lui Ulise. Se chinuie să-şi strunească zâmbetul, să-şi suprime veselia care-i podideşte faţa. Îşi bagă capul între umeri şi îşi aduce omoplaţii spre înainte.
O cută îi apare între sprâncenele încordate a concentrare. În lipsa opoziţiei, Ponta se luptă cu sine însuşi. După un an de guvernare, se căzneşte să-şi contrazică porecla enervantă: arborează poza de responsabil grav. Efortul e imens. Greu să stăpâneşti atâtea segmente anatomice. Mai uşor e să controlezi ţara. Ochii îl dau de gol: râd şi-i joacă în cap ca un girofar al miliţiei populare. Aşa cum stă, serios şi adus de spate, miercuri seara, în studioul lui Gâdea, înconjurat de mutrele de şmecheri ale lui Nicolăescu şi Dragnea, îmi aminteşte de o scenă antologică.
Era pe la jumătatea cincinalului’ 86-’90. Îmi făceam stagiatura de economist ratat la Întreprinderea de Sticlărie Bucureşti. Pe un culoar lung şi întunecos, din raţiuni de economisire a energiei, cât pe-aci să dea peste mine o siluetă înaltă, adusă de spate, care mergea grăbită, cu ochii în pământ.
-Vasile!, strig la el. Ce faci omule? Amicul meu se opreşte, după ce scrutează culoarul, pentru a detecta orice urmă de director sau secretar de partid. Îmbrăcat în halat albastru, uşor pătat, semnul inginerului harnic, poartă în mână o hârtie îngălbenită de vreme. E gârbovit, de parcă ar căra în spate toate problemele Industriei Uşoare, cu Lina Ciobanu cu tot. Ochii, înfipţi în jos, nu văd nimic în jur, concentraţi asupra chestiunii urgente ce-l mână din spate.
-Vin de la un şah la Protecţia Muncii şi mă duc la un şpriţ la Magazie, îmi şopteşte el conspirativ.
- Şi ce dracu’ e cu mutra asta?
- Lasă, bă, să apară aspectul de activitate!
Să apară aspectul de activitate! Nu există vorbe mai potrivite decât acestea, emise de colegul Vasile într
