Unde s-a situat teatrul românesc în anul care tocmai se încheie? Au existat succese, fie ele şi izolate? Au fost căderi? Ce fel de public de teatru avem? Sunt întrebări la care încercăm să răspundem împreună cu critici de specialitate – observatori atenţi ai fenomenului teatral.

În 2008, teatrul românesc a fost vizibil la nivel de mediatizare, însă spectacole-eveniment, adică de anvergura celor din 2007 – "Faust" de Silviu Purcărete sau "Unchiul Vanea" al lui Andrei Şerban – au lipsit. Desigur, s-au produs spectacole bune, greii regiei nelipsind din peisajul teatral, însă creaţiile lor nu primesc acum, la "ora bilanţului", aprecierea "excelent". Am avut foarte mult teatru de văzut. Asta şi datorită numărului mare de festivaluri organizate atât în Bucureşti, cât şi în oraşe din ţară. Am fost răsfăţaţi cu spectacole de calitate invitate, stăruind în memorie unele din Festivalul "festCO", din Festivalul Shakespeare de la Craiova şi Bucureşti, din Festivalul "Babel" de la Târgovişte sau din Festivalul de la Sibiu, Festivalul Naţional de Teatru (FNT), Festivalul Uniunii Teatrelor din Europa (UTE). Au fost şi festivaluri de teatru pentru copii, dominând şi aici latura internaţională. S-a remarcat numărul mare de spectatori, în special în rândul tinerilor. Observatorii fenomenului teatral nu vorbesc însă de un "reviriment", tocmai pentru că nu am avut "mari spectacole" româneşti.

VÂRFUL VALORIC E STRĂIN

Criticul Florica Ichim accentuează cantitatea. Ea susţine că în acest an am avut mult teatru din ţară şi din lume, multe festivaluri, cu preocupări de la copii, teatru-dans, operetă la dramaturgia shakespeariană, câteva fiind "deosebit de interesante": Festivalul Shakespeare, Festivalul de la Sibiu sau Festivalul UTE. Iată cum a văzut ea anul teatral 2008: "Am avut şansa ca spectacolele noastre să se poată compara cu trupe excepţionale di