Corespondenţii TV americani din Haiti nu se află acolo doar în rolul de reporteri. Ei au devenit parte a poveştii prin ajutorul pe care îl dau populaţiei. Potrivit informaţiilor din presa internaţională, mare parte a jurnaliştilor ajunşi pe meleagurile dezastrului acordă nu doar o mână de ajutor ci realizează inclusiv intervenţii chirurgicale sau aplică tratamente diverse. Este cazul jurnaliştilor – doctori, mai exact reporteri cu studii în medicină. „Washington

Corespondenţii TV americani din Haiti nu se află acolo doar în rolul de reporteri. Ei au devenit parte a poveştii prin ajutorul pe care îl dau populaţiei. Potrivit informaţiilor din presa internaţională, mare parte a jurnaliştilor ajunşi pe meleagurile dezastrului acordă nu doar o mână de ajutor ci realizează inclusiv intervenţii chirurgicale sau aplică tratamente diverse. Este cazul jurnaliştilor – doctori, mai exact reporteri cu studii în medicină.

„Washington Post” scrie că este pentru prima dată când principalele posturi TV din SUA nu au ales să trimită la locul unui dezastru doar simpli reporteri, ci au optat pentru jurnalişti care pot lua parte activ la evenimente, trasformându-se din observatori în actori ai salvării populaţiei din Haiti. „Astfel ia naştere un jurnalism participativ”, este verdictul celor de la „Post”.

Acest lucru este total deosebit, susţin specialiştii: reporterii se feresc de regulă de implicarea directă, ca să nu afecteze ştirea şi să păstreze distanţa necesară unei relatări corecte şi fidele a situaţiei.

„Înţeleg că oferirea de asistenţă medicală înseamnă scene dramatice şi aduce o atingere umană materialului, însă această abordare trebuie tratată cu atenţie”, spune Stephen J.A. Ward, director la Center for Journalism Ethics al şcolii de jurnalism de la Universitatea Wisconsin. Ward recunoaşte că reportajele „emoţionale„ sunt utile, dar atrage atenţia că