Corina Ciocârlie, Nimic nu se dă pe gratis.
Breviar pentru autori în vilegiatură.
Ilustraţii de Dan Perjovschi,
Bucureşti, Editura Tracus Arte,
2012, 206 pag.
Peste acablanta şi, totuşi, atât de simpla idee ordonatoare a cărţii – fragmente comentate de mărturii ale scriitorilor invitaţi, prin lume, la diverse burse şi reuniuni cu scop recompensativ-stimulatoriu –, pluteşte, pare-mi-se, umbra caragialescă din Ţal!... (Schiţe nouă), unde nefericitul acceptant al dineului „împărătesc” se vede supus ordaliei de-a suporta discursul ad nauseam al graţioasei gazde. La finalul supliciului, Mitică, de altminteri consortul locvacei soporizante, spune: „De! nene Iancule; eu ţi-am spus: aşa e în lumea asta – a se plăti orce consumaţie!”. Departele temei implică inconvenientele eternei mezalianţe a scriitorului aflat în căutarea sufletului său pereche (după cum zicea Pavese) cu societatea stabilizată financiar tocmai prin ignorarea, tradiţionalsalubră, a futilităţior artistice. Însă aproapele din volum îi are în vedere pe câţiva contemporani prinşi în cleştele publicităţii, în care un onorariu, oricare ar fi el, nu exorcizează senzaţia de privare de libertate şi chiar de agresare, cu efect durabil, a fiinţei. Recunoaştem, iarăşi, transversal, reţeaua „teroristă” a convenţiilor generate de political correctness, în care esticul poate cunoaşte imersia, de-a dreptul, în invocatul festin „împărătesc”, dacă va răspunde la întrebări sau priviri relative la existenţa editurilor sau a igienei în ţara-i de origine. Inevitabil, transpar, în context, subiecte încă vag negociate, precum dialogul Orient-Occident, pauperitate („din cauza” americanilor) versus prosperitate (cu produse americane), întâlniri dorite reconciliante (adică, în optica organizatorilor, smulgătoare de aplauze) între descendenţi ai oprimatorilor şi descendenţi ai persecutaţilor (
