In general, romanii cred ca femeile sunt niste fiinte slabe si complet neajutorate. Victime sigure ale fiziologiei proprii, reprezentantele Evei au la indemana o singura solutie pentru a supravietui si a razbate. Aceea de a imprumuta personalitatea barbatilor lor, nascuti sa le ocroteasca si sa le calauzeasca pasii. Se pare totusi ca statisticile infirma vulgata romaneasca.
Speranta de viata a compatrioatelor noastre – 76 de primaveri, cu opt mai putine decat in cazul frantuzoaicelor sau al spanioloaicelor – ne plaseaza la coada clasamentului european. Posturile de conducere, fie ca sunt legate de politica sau de afaceri se dovedesc si ele greu accesibile.
E drept, nici la nivelul celorlalte state membre ale Uniunii lucrurile nu stau pe roze, neindoielnicele progrese recente ramanand inca tributare excluziunii de fond. Astfel, desi 24% dintre parlamentari sunt femei (spre deosebire de acum zece ani, cand cifra era de 16%), barbatii raman in medie de trei ori mai numerosi. Proportia se pastreaza si la nivelul posturilor ministeriale. Or, pentru a se putea contura o influenta decizionala semnificativa e nevoie de o masa critica de minim 30% (acesta e cazul Parlamentului European, care a depasit pragul cu un punct procentual).
Totusi, reprezentantele „sexului frumos” reusesc sa populeze ceva mai activ primele doua niveluri ale administratiilor centrale, cu un grad de reprezentativitate dublat in ultimul deceniu si ajuns la cota de 33%. Asta in vreme ce Romania ramane singura tara in care nici macar o femeie nu ocupa postul de ministru si in care legislativul este alcatuit in proportie de doar 11% de catre femei.
Dictatura barbatilor in marile companii
In sectorul privat raportul e acelasi. 9 din 10 membri ai consiliilor de administratie in cadrul marilor intreprinderi si doua treimi din sefii de intreprinderi sunt barb
