Noi însă credem că trebuie denunţată modalitatea prin care se încearcă a se vârî pe gât românilor votul uninominal: crearea unei isterii naţionale fără nici o legătură cu democraţia.
Reaminteam în numărul anterior că ne-am numărat printre puţinii condeieri care am îndrăznit, în isteria uninominalului din 2007, să evidenţiem şi riscurile acestei formule de vot în premieră în România.
Pe lângă argumentul, mai larg, că electoratul nostru, partidele politice nu sunt pregătite pentru această schimbare radicală în formula de vot, noi am invocat şi felul aberant în care s-a promovat şi s-a impus votul uninominal. Pornită dintr-una din numeroasele rătăciri ale lui Traian Băsescu, efect direct al hachiţei de moment, campania pentru votul uninominal s-a transformat într-o campanie propagandistică, amintind de iureşurile bolşevice în chestiunea luptei de clasă. Iată ce notam în hotarele unui editorial din septembrie 2007, semnificativ intitulat Isteria votului uninominal:
"Cum e privit însă votul uninominal în România zilelor noastre?
Un excepţional răspuns l-am găsit pe site-ul BBC sub semnătura lui Petru Clej:
"Politicieni, ziarişti, analişti şi, după exemplul lor, oamenii de rând s-au declarat adepţii «votului uninominal».
Unii, o minoritate, ştiu despre ce este vorba. Alţii, ceva mai mulţi, ştiu vag, iar cei mai mulţi nu ştiu, de fapt, mai nimic ce este «scrutinul uninominal».
Fiind însă o modă, prezentat ca un panaceu universal al democraţiei româneşti, «votul uninominal» a fost îmbrăţişat cu aparent entuziasm, real sau fals nu putem şti, de majoritatea societăţii româneşti".
Comentariul de la BBC îşi propune să pună sub semnul îndoielii aserţiunea, de mare răspândire în prezent, că prin votul uninominal "votăm omul, nu partidul".
Noi însă credem că trebuie denunţat
