Există un bombardament informaţional constant, masiv şi derutant privind evoluţia situaţiei politice interne din Egipt. Unul în care, deseori, ipocrizia celor ce controlează unele posturi de televiziune, de radio şi publicaţii cu ecou internaţional generează focalizarea atenţiei opiniei publice doar pe numărul mare al victimelor confruntărilor iniţiate de islamişti, cu forţele de ordine. Fiind omisă alternativa.
Actorul principal al evenimentelor recente, prezente şi viitoare, din Egipt, îl constituie armata.
Forţele armate egiptene – cu componentele terestră, marină, aeriană şi antiaeriană - sunt cele mai mari din Africa, şi Orientul Mijlociu, ocupând locul 11, în ierarhia mondială a organismelor militare naţionale.
În plus, Egiptul menţine forţe paramilitare semnificative.
Astfel forţele centrale de securitate sunt în subordinea Ministerului de Interne.
Iar Trupele de Grăniceri şi Garda Naţională activează sub autoritatea Ministerului Apărării.
470.000 de combatanţi are acum armata egipteană şi alţi 480.000 de conaţionali sunt rezervişti gata de a fi chemaţi în cazărmi, dacă securitatea naţională va impune această mobilizare.
Omul care şi-a asumat riscurile loviturii de stat militare este generalul Abdel Fatah al-Sisi.
Şi este cazul să reamintim faptul că, anterior, el a dat două avertismente publice, preşedintelui ales, Mohamed Morsi - îndemnând la reconciliere naţională, între Fraţii Musulmani şi forţele politice de opoziţie – înainte de a înlătura puterea rezultată din alegeri, dar tot mai decisă să islamizeze structurile statului egiptean, brutal, abuziv şi fără a ţine cont de opinia majoritară, deloc extremistă, existentă în această ţară.
Este o ipocrizie brusca delimitare a unor metropole de actuala conducere politico-militară, de la Cairo.
Motivaţia fiind numărul mare de victime rezu