Dramaturgul Neil LaBute are talent de medic legist. Disecţia lui pe natura umană e precisă şi nemiloasă. Poţi să ascunzi minciunile în gaură de şarpe, LaBute le dă de urmă şi îţi face un portret ca al lui Dorian Gray, de ţi se vede urîtul în cearcăne. Scenarist, dramaturg, regizor, LaBute este un scriitor american în mare vogă, pe care românii l-au descoperit acum cîţiva ani, odată cu montarea de la Teatrul Act a lui Vlad Massaci, Bash. O trilogie contemporană, în care juca, printre alţii, Vlad Zamfirescu. După Massaci (care a mai montat şi The Shape Of Things, tot la Act şi tot cu Zamfirescu), pe LaBute l-a luat în braţe regizorul Cristi Juncu, bineînţeles, cu tot cu Zamfirescu. Acesta a fost începutul unei frumoase prietenii în trei, LaBute, Juncu, Zamfirescu.

Cea mai recentă producţie a acestui trio indestructibil, Helter Skelter, a avut loc la Teatrul "Tony Bulandra" din Tîrgovişte. Spectacolul cuprinde trei piese scurte, Furiile, Helter Skelter şi Romance. În stilul în care scrie LaBute şi regizează Juncu, spectacolul are o austeritate filmică, dar de sub simplitatea afişată ies colţii patologiei umane. Oamenii obişnuiţi, ba chiar dăruiţi de Providenţă cu o viaţă fericită în middle class, dovedesc a avea ascunse rezerve serioase de monstruozitate. Textele pun sub lupă dinamica relaţiilor de cuplu şi mai cu seamă eutanasierea lor. În Helter Skelter (titlul face referire la crimele comise de Charles Manson în 1969, justificate prin aşa-zise mesaje codificate existente în hit-ul The Beatles cu acelaşi titlu), soţia însărcinată descoperă că soţul o înşală şi se răzbună înjunghiindu-se în abdomen (mama care îşi ucide copilul pentru a se răzbuna pe tatăl acestuia se regăseşte şi în Bash). Un cuplu gay discută după o separare, dar totul o ia razna din cauza suspiciunii schizoide a surorii unuia dintre parteneri, în Furii. Apar, astfel, două eroine urbane, o