Sunt atent la atmosfera şi oscilaţiile barometrului politic românesc, nu doar la cel al Lumii Noi şi n-aş spune că veştile sunt admirabile. Peisajul politic românesc rămîne dubios, corupt, burlesc, stimulînd scepticismul.
Cu ce vă ocupaţi în 2013 ?
Anul ne părăseşte, din pacate, curînd, aşa că ar fi vorba, mai curînd de o recapitulare.
Cum ştiţi, în primăvară am participat la Salon du Livre, la Paris, unde România era invitată de onoare şi unde numărul scriitorilor români prezenţi a fost mai mult decît numeros. Am fost bucuros că volumul meu A cincea imposibilitate, tocmai apărut la SEUIL, s-a bucurat de elogiile presei franceze şi că participarea mea la dezbateri a fost, de asemeni, apreciată. M-am întors apoi la cursurile mele de la Bard College.
În toamnă, am fost printre cei prezenţi la Tîrgul de carte de la Goteborg, unde România era, de asemeni, oaspete de gală şi apoi la o seară literară organizată în capitala suedeză de ICR Stockholm. Romanul meu Vizuina, apărut în suedeză, a avut parte parte de cronici favorabile.
Am fost apoi la Bruxelles, la marele Forum "Reinventer l'Europe", cu o masivă participare de vestiţi politicieni (Jacques Delors, Valery Giscard d'Estaing, Felipe Gonzales, Mario Monti, Guy Verhoftsadt, Jose Luis Rodrigez Zapatero, Herman van Rompuy) şi eminenţi specialişti din toate domeniile, chiar şi cîţiva scriitori. Am participat la dezbaterea "La culture - un barrage contre le populisme ?", alături de Laurent Marchand, Peter Schneider, Geert Mak, Michel Onfray.
Am vorbit primul, dar nu ca scriitor, ci ca fost inginer constructor-hidrotechnician, specializat în baraje, care ştie că un baraj se calculează în funcţie de debitul de apă pe care îl va zăgăzui şi că trebuie să fie, în orice caz, perfect impermeabil. A calcula volumul de produse culturale "populiste", în vremea noastră mercantilă şi pragmatică, a d
