Dacă beneficiaţi în locuinţă de pardoseală din parchet masiv, nu este cazul să o înlocuiţi cu una din parchet laminat. Mult mai înţelept este ca parchetul să fie recondiţionat, mai ales dacă esenţa lemnoasă este de calitate.
Se spune că parchetul masiv este „mobila" cea mai expusă a unei case. Acesta reprezintă o pardoseală clasică şi elegantă, pe care nici moda, nici alte tipuri de materiale nu reuşesc încă să o compenseze. Argumentele în acest sens pornesc de la calităţile atât de cunoscute şi apreciate ale lemnului: conductibilitate termică scăzută, bun izolator acustic, rezistenţă la uzură şi, implicit, durabilitate în timp. Prin calităţile lui estetice şi funcţionale, lemnul pune în valoare întregul ambient.
Există două tipuri de recondiţionare, dictate de gradul de deteriorare a suprafeţei parchetului.
Ca regulă generală, nu se intervine asupra lemnului decât dacă este necesar. Primul tip de recondiţionare se realizează pentru întreţinerea parchetului şi este necesar atunci când stratul de lac de la suprafaţă s-a subţiat, prezintă crăpături sau este zgâriat. Prin aceste zone afectate parchetul poate absorbi umezeala din atmosferă, se poate umfla şi, în cele mai multe cazuri, se poate deteriora complet, dacă nu este recondiţionat. În zonele cu trafic intens, parchetul începe să prezinte semne de uzură după 6-8 ani. Dacă lacul este încă într-o stare acceptabilă, recondiţionarea se poate limita la şlefuirea uşoară a întregii suprafeţe, pentru a îndepărta patina superficială, operaţie urmată de reîmprospătarea stratului de lac.
În cazul în care uzura este mult mai accentuată, se recomandă recondiţionarea, cu raşchetarea adecvată, a întregului parchet.
1. Verificarea şi consolidarea suprafeţei
Mai întâi se verifică dacă există lamele de parchet care se mişcă sau scârţâie ori dacă sunt bătute în cuie pe faţa superioară. Pentru cons
