Radio Erevan
"Un ascultător întreabă: este adevărat că marele scriitor sovietic X a primit în dar o maşină?
Răspunsul nostru: da, cu câteva precizări. Nu marele scriitor X, ci marele scriitor Y. Nu o maşină, ci o motocicletă. Şi nu a primit-o în dar, ci i s-a furat."
(Banc dinainte de 1989)
În perioada de aproximativ zece ani în care am lucrat la Istoria literaturii române contemporane am aflat foarte multe despre literatura română contemporană. În cele şase luni de la apariţia cărţii, am aflat, urmărind reacţiile din presă, foarte multe despre mine. Sunt, după cum reiese din diverse pamflete, cu totul altfel decât credeam. Am crezut o viaţă întreagă că sunt cordial, bine intenţionat şi chiar agreabil. Mi se comunică acum, cu o întârziere care face totul ireparabil, că sunt de fapt odios.
Fac un mare efort să mă obişnuiesc cu acest nou portret moral al meu, dar nu pot deloc să asimilez informaţiile false puse în circulaţie în legătură cu mine. Dacă un comentator mă consideră nedrept sau vulgar sau frivol nu am cum să-l contrazic. Aşa i se pare lui că sunt. Şi poate chiar sunt, fără să-mi dau seama. Dar dacă mă acuză, cum m-a acuzat Bedros Horasangian, că imediat după 22 decembrie 1989 am fost considerat un personaj indezirabil şi am fost "mazilit" de la România liberă, nu pot accepta ideea, întrucât: 1.la acea dată nu eram la România liberă, ci la revista Magazin; 2. de la revista Magazin am plecat nu în urma mazilirii mele, ci prin transfer, din proprie voinţă, la România literară. Am mai discutat acest caz de reinventare a biografiei mele de către un scriitor cu vanitatea ultragiată (nu l-am inclus în Istorie) şi nu vreau să revin. Dar între timp au apărut numeroase alte cazuri de falsificare a realităţii, pe care sunt nevoit să le denunţ.
"Sub aspectul său ruşinos, de fată mare - afirmă Grid Modorcea, în Literatorul 33-35