Duminică sunt alegerile, dar nimeni nu pare să fi înţeles exact ce e uninominalul şi ce vrea el. Nici măcar candidaţii. Nici măcar staff-urile de campanie. Strategiile lor electorale au fost, în marea lor majoritate, din alt film. Din filmul alegerilor locale. Forţaţi să iasă din confortabila obscuritate a listelor de partid, mulţi candidaţi au dat senzaţia că vizează un post de primar, nu unul de parlamentar. Au promis grădiniţe şi teatre, tronsoane de metrou, spitale şi aziluri de bătrâni. În Capitală, s-a vorbit din nou despre fluidizarea traficului şi despre spaţiile verzi. În provincie, confuzia este şi mai mare. În viziunea Ancăi Petrescu, candidata PRM în colegiul Murgeni din judeţul Vaslui, deputaţii sunt un fel de vătafi peste primari. De aceea, explica ea deunăzi, electoratul ar face bine să voteze pentru Parlament o altă culoare politică decât cea care predomină în consiliul local. Ca să aibă cui să se plângă când se pun edilii pe furat.
Deşi rămâne cunoscută mai ales ca arhitect al Casei Poporului, Anca Petrescu nu este o nou-venită în politică. Vă vine sau nu să credeţi, ea este, de patru ani, vicepreşedinte al Comisiei de politică externă a Camerei Deputaţilor. N-am idee ce competenţe a acumulat în materie de relaţii internaţionale, dar cu siguranţă ştie că printre atribuţiile sale nu intră şi sancţionarea primarilor.
Un alt tip de discurs de campanie a fost cel ministerial. Exemplul cel mai elocvent l-a oferit Sulfina Barbu, care pare să candideze direct pentru fotoliul de la Mediu. Că are experienţă, relaţii şi pricepere o demonstrează prospera sa firmă de consultanţă, care, cu numai doi salariaţi, a ajuns brusc, în 2006, la o cifră de afaceri de 4,2 miliarde de lei. Acum, ministrul care a legalizat construcţiile în parcuri se prezintă drept un campion al ecologiei şi deplânge risipirea hârtiei cu afişele electorale. Păcat că mineri