Cel mai mare rău pe care îl face învăţămîntul românesc este că nu îl ajută pe elev să îşi descopere vocaţia şi să şi-o urmeze. Cîteva sute de membri ai Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţămînt (FSLI) au pichetat timp de trei zile sediile Guvernului şi al USL, solicitînd în primul rînd alocarea a 6% din PIB pentru educaţie.
Miercuri, 6 noiembrie, peste 5.000 de membri ai federaţiei au participat la un miting în faţa Guvernului, urmat de un marş pînă la Palatul Parlamentului. „Şcoala n-are rost, guvernul te vrea prost!”, „Noi v-am votat, voi ne-aţi trădat!”, au scandat profesorii, printre alte lozinci împotriva guvernului.
Pe lîngă alocarea a 6% din PIB pentru educaţie, cadrele didactice mai solicită: modificarea Legii Educaţiei, inclusiv a statutului personalului didactic; aplicarea prevederilor legii privind stimularea achiziţionării de cărţi sau programe educaţionale pe suport electronic; reintroducerea sporului de doctorat; posibilitatea pensionării anticipate, cu cel puţin trei ani înaintea împlinirii vîrstei de pensionare, fără diminuarea cuantumului pensiei; adoptarea unei legi prin care salariile profesorilor debutanţi să se majoreze cu 50%; depolitizarea învăţămîntului; regîndirea programelor şcolare în sensul de a se muta accentul de pe latura informativă pe cea formativă.
Să spunem dintru început că revendicările cadrelor didactice sînt justificate şi că învăţămîntul românesc a fost subfinanţat de toate guvernele. Dar problemele sistemului de educaţie din România sînt mult mai multe şi mai adînci decît cele cuprinse în lista de revendicări. Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, a declarat că „poziţia sindicatelor este una corectă” şi că „sunt foarte multe subiecte care de-a lungul timpului au fost amînate, neglijate, nediscutate”. El a adăugat că speră să se găsească o formulă pe care să o agreeze şi cadrele didactice