Preşedintele Uruguayului, LUIS ALBERTO LACALLE, ne-a declarat

"NOI, AICI, NU CONSIDERĂM STRĂIN PE NIMENI!"

• Deşi nu cunosc ţara dv., o consider apropiata din punct de vedere cultural • Dictatura a fost un vis urît pe care l-a avut patria mea • Votul nu este de nimeni contestat în ţara noastră • Democraţia trebuie să fie eficace • Privatizarea e un mijloc, nu un scop • Intrarea în Uruguay este pe deplin liberă

Am pătruns în reşedinţa din Montevideo a preşedintelui Luis Alberto Lacalle ca în orice casă de om obişnuit. Pentru Uruguay.

O casă amplasată într-o grădină vastă, în care se puteau vedea, într-o parte, nişte padocuri. Şi în care prima „persoană" care ne-a întîmpinat a fost o... superbă alpaca de culoare cafenie, sociabilă, chiar îndrăzneaţă.

Aveam să aflăm, la scurt timp după aceea de la gazdă că este, alături de foxterierul Boy, mascota casei şi că a primit-o cînd a făcut o vizită în Bolivia.

Preşedintele ne-a primit cordial, normal de cordial, ca orice gazdă, aerul său sportiv făcînd „casă" bună cu o garderobă neprotocolară în care o haină albastră şi nişte pantaloni negri păreau a crea un soi special de asortaj cu pantofi maro. N-a părut impresionat de numărul nostru (eram vreo zece) şi nici de intervenţiile imperative ale echipei de televiziune ce ţinea morţiş să-i schimbe amplasamentul mobilierului din sufragerie. Vreme de o oră am avut apoi privilegiul unei discuţii deschise, încărcate de naturaleţe şi sensuri, într-un interviu pe care echipa de ziarişti români care a vizitat săptămînile trecute Uruguayul (şi din care au făcut parte Aurel Perva - Tineretul Liber, Corneliu Vlad - România Liberă, Viorel Sălăgean - Adevărul, Mirela Petcu - TV, Alin Genescu - Radio, alături de semnatarul acestor rînduri) şi l-a trecut în patrimoniu cu titlu de operă colectivă.

Vă invit călduros să-l citiţi pentru că veţi întîln