Nu ma pricep la economie si nu o sa intru in detalii tehnice. Altceva e clar si trebuie mentionat.

Statul nu este capabil sa gestioneze astfel de unitati, integrate intr-un lant de productie care nu mai este in stapanirea statului. Lucrul acesta era clar cu multi ani in urma, inainte ca datoriile combinatului sa ajunga la sume astronomice.

Si totusi „managerii statului”, guverne, parlamente, n-au tras concluzia care se impunea: privatizare inainte de a fi prea tarziu.

Motivele?

Implicatiile electorale, un bazin de voturi format dintr-un judet intreg nu mai putea fi manipulat spre un partid sau spre altul.

Al doilea, si mai important, unitatile economice de stat reprezinta o importanta resursa financiara pentru pusculitele de partid, prin vampirii sugativa a substantei economice a acestui combinat si a altor companii aflate in situatii similare.

Ca mai devreme sau mai tarziu se ajunge la un final dramatic, in care unitatile respective vor fi inchise, cu costuri sociale si cu pierderea  unor active colosale, n-a contat. Nu-mi imaginez ca mai marii din guvernele tarii nu puteau anticipa acest final lipsit de glorie. Dar nu le-a pasat. Pentru ca interesele proprii si pe termen scurt erau mai puternice, comparativ cu interesele majore ale societatii. Care ar fi impus privatizarea lor atunci cand erau sanatoase si fara datorii.

Prin comparatie, exemplul Sidex Galati poate fi considerat unul de succes. De la subventii de stat de un miliard euro/an si grave probleme sociale, Sidex a devenit  principal contributor la buget si a rezolvat, cat de cat, problemele sociale. Doar prin eliminarea vampirilor economici si prin faptul ca noul proprietar avea bani, tehnologie, management si piete de desfacere.

Bomba Oltchim a explodat sub presiunea FMI. Altfel ar fi fasait inca sub scaunele guvernantilor cine stie cat timp.

Iata de