Intelectual de ţinută elevată, Garabet Ibrăileanu (n. 1871, Târgu Frumos - m. 1936, Bucureşti) este o figură pregnantă şi influentă a literaturii române din primele decenii ale sec. al XX-lea. Critic şi istoric literar, eseist şi romancier, Garabet Ibrăileanu a absolvit liceul la Bârlad şi Facultatea de Litere la Universitatea din Iaşi. A obţinut doctoratul în litere, în 1912, cu o teză intitulată "Opera literară a domnului Vlahuţă". A fost, de asemenea, teoretician, promotor al criticii literare ştiinţifice, profesor de istoria literaturii române.

În calitatea sa de secretar de redacţie al revistei Viaţa Românească, a continuat tradiţia Societăţii "Junimea" şi a revistei Convorbiri literare, aducând în jurul publicaţiei, al cărei principal redactor era, pe cei mai importanţi scriitori ai epocii. "Până la 1 iunie 1908, redacţia a fost chiar în casa lui Ibrăileanu, străjuită de doi copaci bătrâni, din Strada Romană nr. 4.

O odaie din dos fu păstrată pentru familie şi oblonită (...) Dacă cineva ar fi putut să stenografieze ascuns, tot ce se vorbea acolo! Istorie literară, autori, Eminescu, literatura franceză, Anatole France, C. Stere, poporanism, mişcarea socialistă de odinioară... Orice s-ar fi întâmplat, nimeni nu ar fi putut lipsi într-o seară. Ziua nu avea rost şi farmec decât prin aşteptarea acelor ceasuri de discuţii şi istorisiri." (Demostene Botez, "Din amintirile unei vieţi", în Adevărul literar şi artistic, 1936.)

O PREZENŢĂ REALĂ, OLGA TOCILESCU

S-a pus firesc întrebarea dacă la originea romanului "Adela" a existat un personaj real. Ceea ce se ştie şi a rămas consemnat este că, între 1922 şi 1924, Garabet Ibrăileanu a avut la catedră, o asistentă, pe nume Olga Tocilescu, licenţiată în Latină. Această tânără fusese căsătorită cu un ofiţer, imediat după terminarea facultăţii, dar mariajul s-a destrămat după doi an