Bogdan Ghiu Eu(l) artistul. Viaţa după supravieţuire, Editura Cartea Românească, Colecţia „Performa“, Bucureşti, 2008, 312 p. Anul acesta, Editura Cartea Românească a iniţiat o nouă colecţie intitulată „Performa“, prin care îşi propune să ofere publicului studii de critică, istorie şi teorie a artelor vizuale şi a artelor spectacolului, iar cartea care a deschis colecţia este semnată de Bogdan Ghiu – Eu(l) artistul. Viaţa după supravieţuire – şi inaugurează nu doar respectiva colecţie, ci şi proiectul personal „Etica. EXE“ (sau „EXEtica“). Paginile scrise într-o manieră concisă, rapidă, deseori aforistică, lipsită de o eventuală argumentare pe care ar aştepta-o un cititor, permit configurarea unei priviri de ansamblu asupra artei contemporane, în special din perspectiva capitalismului şi a raportului dintre artă şi tehnică. O privire gravă şi destul de cenuşie, ce lasă să se ghicească o hipersensibilitate la rău a autorului, aşa cum sugerează şi subtitlul – „cod de bare pentru viitorul monstruos al artei“ –, care face trimitere, pe de o parte, la tehnicizarea excesivă a vieţii contemporane, iar pe de altă parte, la formula concentrat-reflexivă prin care autorul a ales să abordeze arta din perspectiva socialului şi a politicului. Ca traducător al unor autori precum Foucault, Derrida, Bourdieu, Deleuze, Guattari, Bataille, Baudrillard, Bergson, Ricoeur, Rorty sau ca cititor atent al lui Lucien Febvre, Zygmunt Bauman, Vattimo etc., Bogdan Ghiu practică o formă noţională de analiză, nu una sensibil-metaforică, deşi expresivitatea laconică a unor jocuri de cuvinte (care nu sînt deloc senine, ca la Şerban Foarţă, de exemplu) ne fac să-l ghicim şi pe poetul Bogdan Ghiu. Problema esenţială a volumului ţine de întrebarea: ce mai este azi arta?, întrebare dublată de altele conexe: unde e azi arta? care este şi va fi rolul artei? ce este artistul? cînd a încetat arta să