Oameni cu chipuri „exotice”, străzi şi clădiri de neuitat, trabucuri, Fidel, „Che” Guevara, diverse şi deloc mărunte, dar în special maşini...Uimitoare, multe şi vechi.

Peste 60.000 de modele clasice americane plus alte mii de maşini sovietice îşi fac veacul pe străzile Cubei, mai ales în Havana-capitala ţării.

Mai vechi

Localnicii le numesc “yank tank” sau “maquinas”. Sunt o mulţime de modele: Plymouth, Buick, Oldsmobile, Cadillac sau Ford. Nu lipsesc nici rarităţile ca Edsel Convertible, Studebaker Golden Hawk, Willys Coupe sau Hillman Minx. Plus vechi Mercedes Benz-uri sau...Lada.

În 2011, vânzările şi cumpărările de maşini noi din Cuba au fost liberalizate, astfel că locuitorii pot achizitiona şi vinde liber maşini. După cum nota presa occidentală, totul s-a întâmplat după 52 de ani de restricţii, multe automobile care circula în Cuba fiind mai vechi de 50 de ani.

Cu vopseaua pastelată

Şi, de fapt, povestea acestor maşini se pierde în negura timpurilor marcate de momentul în care puterea a fost preluată de Fidel Castro, în 1959. Cubanezii s-au transformat cu timpul în mecanici pasionaţi. N-au avut încotro, deoarece după 1959 SUA au pus embargo pe comerţul cu bunuri cu statul devenit socialist. Astfel, maşinile din anii ’40-’50 au intrat în ceea ce avea să fie numit, nu fără maliţiozitate, „un extraordinar şi enorm Muzeu auto în aer liber”. Frumoasele şi maşini sunt folosite în prezent ca taxiuri, ca mijloc de transport pentru mărfuri şi nu numai, ca decor, pentru ca localnicii să îşi testeze aptitudinile de mecanici pe ele, sau cunoştinţele în materie de „tuning” şi bineânţeles ca atracţie turistică. Iar ele, maşinile, încearcă să îşi strecoare nemurirea cu vopseaua pastelată dec