De la opt lei kilu de crap, peştele ajunge la hala din Obor la peste 20. Vara asta – cea mai proastă pentru pescuit din ultimii ani. Pescarii abia au ce arunca în oală. Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚUSursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚUSursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU

1 /.

E cinci dimineaţa şi liniştea de lângă piciorul podului ce leagă Giurgiu de Ruse e spartă de scârţâitul motorului lotcii lui Marin Gheondea, mai cunoscut drept Macaroane, unul dintre cei mai vrednici pescari giurgiuveni. A tras omul greu, până la unu noaptea, să-şi pună vârşa pe fund şi acum a întârziat. Se grăbeşte în aval, spre "kilometrul 479", unde ar trebui să facă joncţiunea cu nea Bilcu şi fii săi, Spiţă şi Cotoi, de loc din Gostinu, cei mai vestiţi pescari de la est de Giurgiu. Să dea nişte "toane" la ce s-o prinde, că Dunărea anu’ ăsta n-a fost prea darnică.

O "toană" la plătică

Barca de şapte metri a lui Macaroane e din fibră de sticlă, doar crivacele, coastele sunt din lemn, amintind de bătrânele lotci date cu catran. "Face vreo 40 de milioane, da’ io am făcut-o!", se laudă pescarul de 51 de ani. De 30 de ani scoate peşte din Dunăre, da’ ca anu’ ăsta, zice, aşa prost n-a fost de când se ştie. "Iau zece-doişpe milioane pe lună, că e şi iarnă când nu ies. Şi mai e şi prohibiţia!", socoteşte Macaroane scrutând zarea prin ceaţa lăptoasă. "Nu că nu e peşte ! Natura îl ocroteşte! Acu’, apa e scăzută pentru timpu’ ăsta...", oftează omul.

Cu ceva ore în urmă, dăduse o "toană", adică aruncase setca din lotcă, cu un capăt legat de strapazan, un cui de lemn înfipt în copastia bărcii - de care se prinde cu o sforicică rama- şi celălalt prins de un bidon de plastic. A plutit la vale vreo trei sferturi de ceas şi abia ce-a scos trei kile de plătică.

Plachia de plătică şi "bumbarele"

Dă plătica la trei lei kilu’, crapul la opt-zece lei şi somnul cu 12.