Pe mine mă enervează la culme ăştia care o ţin langa şi turuie încontinuu că şi Opoziţia unită minte, că toţi sunt o apă şi un pământ. Nu pentru că afirmaţiile lor ar fi fundamental greşite, ci pentru că păcătuiesc prin tâmpenie (fie că pozează în postura asta din lipsă de argument, fie pentru că sunt, pur şi simplu, tâmpiţi). Afirmaţia "toţi politicienii mint" este la fel de valabilă şi de îndreptăţită de a fi folosită ca şi afirmaţia "toţi oamenii mint". Cu toate acestea, de câte ori foloseşte cineva, în toiul unei dezbateri de idei sau într-o luptă ideologică, argumentul "toţi oamenii mint" sau "hai, că toţi suntem la fel"???
În cazul specific la care mă refer, cel al politicii, inducerea acestui complex al vinovăţiei colective are un grad de nocivitate extrem de ridicat pentru viaţa socială. Fiindcă se foloseşte într-un mod extrem de pervers un adevăr pentru a se manipula acel tip de inteligenţă primitivă care determină foarte multe dintre opţiunile electorale. Bineînţeles că şi Opoziţia minte. Bineînţeles că printre demnitarii Uniunii Social Liberale se găsesc destui demogogi şi ipocriţi. Dar nu în termenii ăştia trebuie pusă problema. Ci în termenii vinovăţiilor individuale. Pentru că există minciuni nevinovate şi există minciuni care pot duce la drame sau catastrofe. Deocamdată, minciunile Opoziţiei nu au nici un efect social negativ cuantificabil. Că se vor fi simţind unii vexaţi sau că alţii consideră că li se insultă inteligenţa e o poveste care merită spusă la o bere. Minciunile de până acum ale Puterii, în general, ale lui Traian Băsescu şi ale lui Emil Boc în special, sunt cele penale.
Până la urmă e ca-n bancu’ ăla: un tip în pat cu amanta aude cheia în broască, se panichează, gagica îi spune, stai liniştit, e bărbată-meu, îşi trage un halat deschide uşa şi-i spune ăluia, "dragă, ai venit la fix, tocmai voiam să arunc gunoiu’
