Premierul Victor Ponta se află într-o situaţie dificilă. De oricâte scamatorii ar uza statisticienii, încercând să demonstreze că economia românească e pe val, că suntem în al doilea trimestru fără recesiune, că exportul etc etc merg bine, realitatea nu e nici pe departe roz. La mai toţi indicatorii care dimensionează potenţa unei ţări, România e pe ultimul loc în UE. Ultimul loc, adică acolo unde a fixat-o ani de politică bicisnică portocalie şi cotrocenistă, ani de subordonare la ordinele FMI, apilcând fără crâcnire reţetele "experţilor" acestuia, reţete care s-au dovedit falimentare şi au fost recunoscute ca atare chiar de către lansatorii lor. Culmea e că acelaşi FMI bate acum din nou din picior, încercând să forţeze Guvernul român să înstrăineze "strategic", imediat şi pe doi bani, unor concerne străine, ultimele resurse şi active ale ţării, iar un buimac deţinând o înaltă funcţie pe la Bruxelles ne socoteşte a fi, alături de Italia şi de Bulgaria, o ţară neguvernată şi neguvernabilă!

România nu este neguvernată şi neguvernabilă, dar actualul Cabinet are de gestionat un buget zdrenţuit şi o economie anemiată de incompetenţa şi jaful din timpul fostei guvernări. Ponta şi miniştrii săi, oricât de optimişti vor să pară la televizor, au trezoreria goală şi, mai ales, au de astupat găurile negre lăsate în urmă de guvernarea Băsescu-Boc. Repornirea economiei e dependentă de absorbţia fondurilor europene (după ce multe prgrame sectoriale fuseseră blocate de UE ca urmare a prăduielii şi incompetenţei din anii 2009-2011). Dar banii europeni nu pot fi primiţi decât dacă Guvernul asigură cofinanţarea, iar Bugetul e subţire de tot. Drama cea mai severă se consumă în zona nivelului de trai, peste jumătate din populaţie fiind în situaţia de a o duce de azi pe mâine sau într-o sărăcie lucie, la pragul şi chiar sub pragul supravieţuirii. Nu sunt bani pentru programel