Meci, mare meci! Trebuie să recunoaştem că cel mai tare meci al etapei, ba chiar al întregului campionat, s-a jucat în Cotroceni. S-a jucat în Cotroceni, în condiţii cu totul speciale şi într-o doză de neprevăzut care a dat şi mai mult farmec cotonogelii. Premisele au fost de excepţie. Se ştie că revolta face deseori din român un prieten adevărat. Şi nu numai din atât. La o adică, atunci când este administrată în doze corespunzătoare, revolta reuşeşte să facă chiar şi din poliţist un român adevărat. Unul din ăla care simte şi se mişcă natural în durerile sale. Aşa se face că, mai acum câteva zile, poliţiştii tăiaţi până la os în mijloacele lor de subzistenţă şi-au luat la drum toată revolta din dotare, au urcat dealul Cotrocenilor şi l-au invitat pe Băsescu la mişcare. Poliţiştii i-au strigat chiriaşului de la palat aşa, băieţeşte, peste gard, "ieşi afară, javră ordinară!". Au strigat cum le-a venit la gură, adică pe înţeles, ca între găozari şi ţigănci împuţite, ca în peluza la greu frecventată atât de preşedinte, cât şi de o mare parte a suporterilor cu drept de vot. Invitaţia poliţiştilor a rămas însă fără răspuns. Preşedintele s-a bosumflat şi n-a vrut să mai sară gardul. Fiindcă nu-i prea place de-a alergata. El preferă, probabil, sedentarismul de cârciumă şi halterele. Sport în care ridică plinul şi lasă jos, până spre masa populară, mereu mai golul.
Refuzul tovarăşului de Băsescu de-a ieşi la joc n-a însemnat însă nicidecum finalul meciului de la Cotroceni. Dacă echipele ar fi părăsit în linişte arena, dacă Băsescu ar fi tăcut definitiv şi dacă poliţiştii s-ar fi retras fără răspuns din tranşeele revoltei, ne-am fi abandonat unui plictis de toată obişnuinţa. Dar, realitatea nu ne-a condamnat la astfel de letargii. Meciul a continuat şi continuă cu o repriză secundă de toată savoarea. Au năvălit pe terenul de joc suporterii. Dinspre tabăra pre